Karma


Meniu navigare site
Prima pagină a site-ului
Construirea și utilizarea unei baghete magice
Trasarea cercului magic
Oglinda magică, globul de cristal și lumânările utilizate în magie
Pentagrama și Pentaclul
Spiritul. Baze teoretice
Aura, ce este și cum poate fi văzută
Cartea Legii, descriere și download pdf
Amulete, descriere și mod de confecționare
Considerații generale și aspecte practice ale magiei păgâne
În căutarea vampirilor
Consultații pentru practicanții magiei păgâne
Vindecări ale bolilor cu ajutorul magiei păgâne

Religia păgână sau păgânismul









     
Cuvântul Karma își are originea în vechiul dialect indo-arian Pali (kamma) și în cuvântul sanscrit karman și avea sensul de efect, faptă. Filosofia karmei este simplă, în esența sa, și poate fi redusă la ideea că, ceea ce semeni aia culegi, în schimb, mecanismele karmei sunt complexe și practic, acestea ne interesează pe noi, în cadrul magiei păgâne. Înțelegerea acestor mecanisme este importantă, deoarece este imposibil să acționezi optim asupra unui lucru fără ca în prealabil să-l cunoști bine. În plus, pe lângă această cunoaștere a mecanismelor, pentru a putea acționa efectiv este necesar să fie stăpânite și metodele practice de acțiune.
      Majoritatea oamenilor trăiesc cu impresia că s-au născut cu un destin imuabil sau că o putere exterioară lor și supranaturală le determină existența, hotărând asupra direcției vieții lor, a bucuriilor și necazurilor, a ridicărilor și căderilor de care au parte de-a lungul vieții. Ei bine, nu-i așa! Toate acestea sunt determinate, în mare măsură, de faptele pe care oamenii le fac pe parcursul vieții, dar și de cele făcute în viețile anterioare. Karma este o lege a Universului sau altfel spus un mecanism al Universului, prin intermediul căruia desfășurarea existenței la nivel de individ sau grup de indivizi este determinată de un cumul al acțiunilor anterioare, de sistemul propriu de interpretare, precum și de factori externi. O descriere detaliată a funcționării acestei legi a Universului numită Karmă, o puteți găsi în Cartea Legii.

      Înțelegerea Karmei și a metodelor practice de a acționa asupra ei sunt importante pentru practicarea magiei, ca de altfel înțelegerea tuturor legilor cunoscute ale Universului. Ignoranții vor spune: ”ce mă interesează pe mine karma...” sau ”nu există karmă”. Ceea ce cred ignoranții este problema lor, fiecare ”doarme așa cum își așterne!”. Cunoașterea împletită cu inteligență și capacitate de acțiune, te poate ajuta să devii stăpân pe o anumită situație, pe când necunoașterea îți poate aduce decepții în multe cazuri. Magia păgână este foarte puțin înțeleasă de marea majoritate a oamenilor, acest lucru se datorează ideilor preconcepute, sădite în mintea lor de către învățăturile fantasmagorice ce promovează concepte rupte de realitate. Pentru aceștia, a practica magia este echivalent cu a obține ceva ce nu îți este cuvenit și pentru care vei plăti arzând in focurile Iadului. Ei bine, aceste focuri ale Iadului nu există și în realitate, ele sunt doar rodul unor minți paranoice. Cum ar putea exista foc în planul spiritual, adică într-un plan caracterizat prin absența materiei... Practicarea magiei păgâne presupune a înțelege cum ”funcționează” anumite lucruri și apoi a folosi metode practice prin care să se obțină ceea ce este posibil de obținut, bineînțeles în urma a ceea ce s-a acumulat karmic și fără a încălca legile Universului! A practica magia păgână înseamnă, la urma urmelor, a-ți folosi mecanismele minții, cu care fiecare om este dotat, într-o măsură mai mare sau mai mică, că nu toți suntem identici.

      Când încercaţi să înţelegeţi Karma, gândiţi-vă că mecanismele (Legile) Universului funcţionează după valori absolute, nu după ceea ce consideră oamenii că este bine sau rău. Din punct de vedere al raportării la Univers, este bine ceea ce se conformează cu mecanismele sale şi este rău ceea ce este neconform cu ele. Imaginați-vă Universul precum un mecanism gigantic.

      În principiu, faptele bune făcute în trecut, adică faptele făcute în conformitate cu Legile Universului,  se acumulează și determină în viitor lucruri bune pentru autorul lor. Cu faptele rele se întâmplă la fel. Există și posibilitatea ca faptele rele din trecut să se compenseze (echilibreze) cu cele bune tot din trecut, dar în condițiile în care acestea nu s-au echilibrat deja, prin producerea de efecte. Altfel spus, o faptă rea produce o acumulare karmică negativă, iar după producerea efectelor generate de ea (lucruri care se întâmplă în viața oamenilor și de care ar fi bucuroși să nu aibă parte, adică lucruri rele) acumularea respectivă se compensează, deci devine inactivă sau neutră din punct de vedere al acțiunii karmice. Dacă respectiva acumulare negativă se compensează cu una pozitivă, înseamnă că ea va deveni inactivă fără să mai producă necazurile respective. Faptele rele se echilibrează cu cele bune de la sine, dar numai în cazul în care sunt compatibile. Teoria unora referitoare la arderea karmei este lipsită de consistență. A arde karma înseamnă a anula efectele din viitor care urmează să se producă datorită faptelor făcute în trecut, practic, înseamnă a împiedica mecanismul karmic să funcționeze. Una este să arzi, adică să distrugi prin ardere și alta este să compensezi, adică să echilibrezi într-un mod armonios. Mulți visători speră că se pot sustrage de la a-și plăti datoriile karmice, fie prin intermediul cuiva care să-i ierte și care să se constituie într-un adevărat eraser de karmă, fie consideră că pot să facă singuri acest lucru cu ajutorul imaginației...

      În magia păgână există mai multe metode efective de a acționa asupra karmei, bineînțeles în limitele în care este posibil să se facă acest lucru și fără a evada pe tărâmul fanteziei esoterice sau mistice. Cu alte cuvinte, nu ne putem sustrage de la a ne plăti datoriile, dar de ce să nu le eșalonăm puțin, pentru a fi mai ușor de suportat sau de ce să nu le compensăm, pe unele din ele, cu ceea ce am acumulat pozitiv în karmă, dar care încă nu se poate transforma în lucruri bune pentru noi, din cauza conjuncturii incompatibile cu ele? Unele metode produc efecte benefice și pot fi aplicate, altele produc efecte nedorite și trebuie evitată utilizarea lor. Pentru a putea evita răul, trebuie ca mai întâi să fie înțeleasă această noțiune și nu numai în raport cu valorile morale, ci, în primul rând, în raport cu mecanismele Universului, deoarece acestea reprezintă sistemul de referință cu caracter absolut. Practic, prin intermediul acestor mecanisme se acționeaza și de ele trebuie ținut cont, moralitatea fiind de multe ori relativă... Știu, că la prima vedere vă puteți întreba: ”cum e posibil oare ca moralitatea să fie ceva cu caracter relativ... când ea ne este prezentată ca un stâlp al societății?”. Uite așa bine! Gândiți-vă doar la faptul că unii consideră homosexualitatea ca fiind imorală, pe când alții o consideră ca fiind perfect morală, unora li se pare moral să aibă mai multe neveste sau mai mulți soți, pe alții, în schimb, îi oripilează acest fapt și sunt încă multe exemple care pot atesta faptul că moralitatea depinde doar de mentalitatea oamenilor și nu de ceva cu caracter absolut.

      Metodele prin care se poate acționa asupra karmei, se împart în mai multe categorii:

      - metode care favorizează compensarea acumulărilor negative din trecut, care nu și-au produs încă efectul, cu acumulări pozitive, tot din trecut, dar care nu erau compatibile pentru compensare cu acestea. Sunt metode ce pot fi aplicate fară a avea consecințe nedorite, indiferent de acțiunile viitoare ale respectivei persoane. Tot în această categorie intră și eșalonarea efectelor produse de acumulări karmice negative. Nu tot una este să mori sau să te rănești de mai multe ori, scăpând în felul acesta de o cumpănă fatală. Sper să nu își imagineze nimeni că în acest fel se poate păcăli moartea, adică aceea cu care toți am devenit datori în momentul nașterii noastre... A fost doar un exemplu de eșalonare a unei datorii karmice care ar fi putut conduce la o moarte, hai să o numim nefirească.
      -
metode care favorizează compensarea acumulărilor negative, care nu și-au produs încă efectul, cu fapte bune din viitor, deci care urmează să fie făcute și să genereze acumulări pozitive! În condițiile în care s-a aplicat o astfel de metodă pentru o persoană și aceasta nu face în viitor respectivele fapte bune, pentru a produce compensarea, atunci efectele care s-ar fi produs fără aplicarea metodei, se vor produce cu intensitate mai mare!
      - metode care împiedică echilibrarea. Sunt metode care împiedică mecanismul karmic să funcționeze! Aceste metode încalcă legea karmică a Universului, iar aplicarea lor poate avea consecințe grave. Nici în glumă să nu vă gândiți să aplicați astfel de metode!

Karma, reflectată în miturile mai vechi sau mai noi. Zeii divini, Ursitoarele, Sorțile, Moirae și Norne

      Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să înțeleagă de ce unii dintre ei sunt mai norocoși iar alții mai ghinioniști, de ce unora le merge bine indiferent de cât sunt ei de inteligenți sau culți, iar alții dau din necaz în necaz și nu reușesc să mai ajungă la un liman, orice ar face... Bineînțeles că au găsit explicații în funcție de perioada de timp în care trăiau și de cunoștiințele specifice acelor vremuri. Cei cu înclinații către fantastic și-au imaginat Zei supranaturali, care dominau diversele domenii ale activității umane și care acordau diverse privilegii, în funcție de credința și supușenia adepților lor. În timp, astfel de Zei, au fost transformați în divinități și în consecință, au apărut religiile teiste organizate, care aveau ca scop obținerea, pentru adepții lor, de diverse favoruri din partea Zeilor, evident contra cost sau în schimbul unor ofrande... Alții s-au gândit că există un destin prestabilit, imuabil, iar Zeii fiind prea preocupați cu atâtea probleme ale oamenilor, nu mai au destul timp și pentru a scrie soarta fiecăruia în parte, astfel luând naștere ideea unor semi-zeițe specializate în acest sens. În funcție de zona geografică, de cultura și de tradițiile fiecărui popor, aceste semi-zeițe au îmbrăcat diverse forme.

Moirae

      În mitologia greacă, Moirae era numele generic a trei zeițe responsabile cu stabilirea destinului tuturor oamenilor. Moire-le erau în număr de trei, Clothos, Lachesis și Atropos, fiind fiicele rezultate în urma relației dintre zeița Themis și puternicul Zeus.

Ursitoare

      Clothos era cea care juca rolul creatoarei de destin, torcând în mod simbolic firul vieții. Făcând o analogie cu modul de funcționare al karmei, putem spune că aducea din celelalte vieți încărcătura acumulată, generând linia noii vieți. Lachesis avea tot timpul grijă să măsoare lungimea vieții, iar Atropos era responsabilă cu sfârșitul, tăind acest fir la momentul potrivit.
      Nornele sunt zeități specializate în stabilirea destinului, atât a oamenilor cât și a zeilor înșiși și provin din vechile tradiții păgâne nordice. În păgânism, Zeii nefiind ființe supranaturale, ci doar oameni deosebiți, în special prin faptele lor, era și normal ca și ei să aibă o karmă, privită în acele vremuri ca destin, iar aceasta să fie stabilită, la fel ca și în cazul celorlalți oameni, de către zeițele responsabile cu acest lucru. Singura diferență constatându-se în destinul deosebit al zeilor, deoarece fapte deosebite implică și un destin deosebit.

Ursitoarele și Sorțile

      Fac parte din mitologia românească, iar conceptul de ursitoare și de soartă a fost preluat din mitologia greacă. Numărul lor este variabil și diferă de la o zonă geografică la alta, astfel pot fi întâlnite 3, 7, 9 și chiar 12 ursitoare pentru un singur copil. Acestea stabilesc destinul oamenilor încă din a treia noapte după naștere. În tradiția populară se susține că ursitoarele ar fi un fel de zâne, care nu pot fi văzute  niciodată, dar uneori pot fi auzite. Pentru a fi îmbunate și a prezice un destin favorabil copilului, se obișnuiește ca ele să fie așteptate cu daruri. Se crede că soarta copilului va fi stabilită în funcție de cât de bine sunt primite acestea de către ursitoare.